Treceți la conținutul principal

Postări

STANISŁAW GROCHOWIAK (1934-1976, Polonia)

GIRAFĂ ARZÂND

Da
Asta-i ceva
Sărmana construcție a fricii umane
Girafa domol fumegândă
Da
Asta-i ceva

Ceva din zidul acela de aspirină și sudoare
Cu botișorul ei ca un obuz explodat
Da
Asta-i ceva

Oare de ce sunteți putrezi de la tâmple la barbă
Ce dinte vă zăngăne în căpățâna goală
Da
Asta-i ceva

Ceva ce ne așteaptă
Util și amenințător
Ca piciorul
Ca inima
Ca burta și vătraiul
Movilă întunecoasă a cerului uman
Da
Asta-i ceva
Versul acesta eu îl scriu
Pentru mine și măgari
Pentru doi reumatici
Unuia din ei cu dureri de dinți
Căci vor înțelege
Da
Asta-i ceva

Căci viața
Înseamnă:

Să cumperi carne să toci carne
Să măcelărești carnea Să iubești carnea
Să zămislești carnea Să blestemi carnea
Să crești carnea și să îngropi carnea

Și să pregătești din carne Și să gândești cu carnea
În numele cărnii și împotriva cărnii
Pentru ziua de mâine a cărnii Pentru distrugerea cărnii
Dar mai ales dar mai ales în apărarea cărnii

FRANZ KAFKA

"A murit de frică"
Așa s-a scris
Pretutindeni doar table și ziduri simțind
Și norii rigizi ca niș…
Postări recente

WŁODZIMIERZ SŁOBODNIK (1900-1991, Polonia)

CRAPUL

Mi-e frică să intru în baie.
Acolo, în cada plină de apă,
mă pândește un crap.
Știe că-l vom tăia și-l vom mânca.
Dacă-ar putea, ne-ar omorî.
Mi-e frică de ura lui surdă,
ascuțită ca și cuțitul de tăiat pește.
Dacă ar putea vorbi,
noi am tăcea.

____________________

Trad. de Nicolae Mareș; din vol. Poezia poloneză contemporană. Antologie, traducere și note bibliografice de Nicolae Mareș. Prefață de Vasile Igna, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981.

ERICH FRIED (1921-1988, Austria)

NUMAI CĂ NU
- fragment -
Viața ar fi fost mai simplă dacă nu te-aș fi întâlnit Numai că nu ar fi fost viața mea
MICĂ PILDĂ
Și viața netrăită ia sfârșit poate doar ceva mai lent precum bateria unei lanterne de nimenea folosită
Dar asta nu ajută prea mult: Dacă vrei (să zicem) această lanternă după ani și ani s-o aprinzi nu mai iese nicio respirarea-a luminii iar dac-o deschizi nu-ți găsești decât oasele iar dacă ai ghinion și ele de tot măcinate
Așa că la fel de bine ai fi putut lumina
____________________ Traducere de Grete Tartler. Din vol. Poezie germană contemporană, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1991

ROGER McGOUGH (n. 1937, Anglia)

CE EȘTI TU
(fragmente)

ești laba pisicii
în somnul peștișorilor aurii din miez de noapte

ești valuri
care mi-acoperă picioarele cu pleduri reci

ești ursulețul de pluș (ca și nou)
găsit la locul unui accident rutier

ești o zi pierdută
din viața unui asasin de copii

ești copacul subacvatic
în jurul căruia rotesc peștii ca frunza

ești verdele
a cărui adâncime nici nu mi-o pot imagina

/.../

ești depărtarea
dintre accident și cabina telefonică
măsurată în bătăile inimii

/.../

ești clipa dinainte
ca orbul să-și pună ochelarii săi negri

/.../

ești clipa dinaintea
prefacerii norilor în locomotive
fără de milă azvârlite-n soare

/.../

ești clipa dinainte
ca pata de lumină a reflectorului în întuneric
să-nhațe ca un crab cântărețul

ești clipa dinainte
ca sămânța să se cuibărească în pântec

ești clipa dinaintea
prăbușirii nervoase a ceasurilor
când nu vor să mai țină pasul cu nebunia omenească

/.../

ești clipa de mândrie
dinaintea celei de a cincizecea mătănii

ești clipa când poemul
asemenea unui monarh se stinge
în înserare

__________…

GEORG HEYM (1887-1912, Germania)

MUNTELE SPÂNZURĂTORII

Pe muntele pleșuv am fost conduși.
Cu mâini la spate prinse strâns cu sfori
Schelete-n aer noi priveam supuși.
Dansa și țopăia-n vânt șleahta lor.

Urcam pe scări în cerc. Cu prea ușorul
Lor semn ne salutau. Ni se lipea
De reci sudori tot părul. Cu piciorul
Călăul într-o parte ne-mpingea.

Ne prăbușeam în gol. Cum dintr-o dată
În ceafă osul se rupea, plăcut
Ne cufundam în visuri, totodată
Prinși de butuc în somnul lung și mut.

Dormeam vreun an de veghe. În odaie
Aeriană jalea ne pierea.
Și într-o noapte ne trezeam pe ploaie.
Ne salutam în grai de morți deja.

Cheleam cu anii. Părul de prisos
Părea-n șuvițe albe să mai crească.
Fălci, fără carne, ne-atârnau în jos,
Ca la moșnegi ce toată ziua cască.

Doar creierul întinerea-n furtuni.
Dansam cu zarvă-n ștreang. În loc de flori
Purtam pe frunte negrele cununi
Catranu-acestei mari spânzurători.

Ne înnegrea rugina vremii-ncet.
Purtam ca-nsemn de ordin ștreangul greu.
Stam calmi când gerul iernii-n nopți, nămet,
Turbanul ni-l sucea pe cap mereu.

Vede…

PIOTR SOMMER (n. 1948, Polonia)

MICI INFIRMITĂȚI

Infirmitatea unui copil poate fi complet măruntă -
vreo urmă sumbră a atingerii
unui vis plin de coșmar, probabil
încă în pântecul mamei,
sau poate cu totul în altă parte,
nu știu unde.

Acest băiețel de trei ani și jumătate
sau poate patru încă
nu-și dă seama
de buza de iepure.
În rest este frumos
și frumos îmbrăcat, și firește
uneori merge cu mama sa tânără
la cofetărie. Dar tot nu știe
că nu ar trebui să se uite la mine
în mod normal, nici să exagereze:
să holbeze ochii, să facă mutre,
să se smiorcăie, să-și umfle obrajii,
ca oricare alt copil.

Mai devreme sau mai târziu se va vedea
că în gura lui totul
sună altfel și că grimasele
nu i se potrivesc,
deși cuvintele mamei înseamnă acum
doar ceea ce trebuie să însemne:
"Vino la masă, că îl deranjezi
pe domnul, o să-ți dau o prăjitură".
Iar el se va duce la ea
și probabil la întrebarea
dacă i-a plăcut, va răspunde da.

LUMINILE DIN GARĂ

Luminile din gară și cele de deasupra lor se unesc,
se unesc zilele săptămânii,
vântul cu respirația -
nu exis…

PETRE STOICA (1931-2009, România)

FRIZERUL

Pornea dis-de-dimineață cu lădița sub braț,
ciocănea discret în geam până când auzea
o tuse ușoară, un răspuns mormăit...
Povestea ce s-a întâmplat peste noapte în sat,
afla cine se duce la târg să cumpere cai,
cine se căsătorește curând, cine s-a spânzurat.
Era calendar; știa prețul porumbului nou;
nimeni nu punea ventuze mai bine ca el!
Cu pămătuful ca o crizantemă-nfoiată
arăta un punct în aer - și vorbea, și vorbea...
Mie îmi plăcea când pulveriza odecolon.
Acoperit de zăpadă și ploaie, tras între umeri
alerga cu lădița din casă în casă...
De sărbători felicita familia întreagă,
deseori era poftit să rămână la masă.
Duminica după-amiaza îmbrăcat în haine negre
juca popice sau farbel cu cărți ungurești,
mândru cerceta pe fiecare parte: - Da, eu v-am făcut
frumoși, cu briciul și cu priceperea mea!
Afla el primul noutățile în sat.
Nimeni nu s-a supărat vreodată pe el -
pe toți i-a făcut pentru o zi două frumoși,
tuturor le-a spus taine la ureche
dimineața, aplecat peste capete somnoroase
cu briciul …